Mă trezesc din patul meu de ghimbi . Umblu prin cameră sângerând. Sângerând de durere."Nu înţeleg de ce toate mi se întâmplă numai mie!"Inima-mi bate.Mă uit încruntată pe ferestruica mica a camerei mele . Văd.Ce văd? O lume rea. O lume în care te simţi un nimica.2 lacrimi de culoarea cristalului îmi aluneca suav pe obrazul vinetiu. "Off de ce?!!!!"Cad secătuită de puteri pe podeaua rece ca un mormînt. "La naiba cu toate visurile mele !"Un pumnal din argint era pe măsuţă .Ascult.O voce aspră glasuieste:"Unde-ti tis prietenii?" Eu: "N-am.!" Vocea rade . Rade si rade cu un glas demonic. Eu:" Da am avut!" Încerc sa mă pacalesc singura. Glasul: "N-ai. N-ai avut niciodată. Te-ai nascut doar pentru a suferi .A suferi si pentru ami bate eu joc de tine!"Eu: "De ce?" Glasul nu răspunse. "DE CE?" O tăcere înfricoşătoare lăsase loc răspunsului . Tip , plîng dar nimica nu mă ajuta. Acum am nevoie de altceva. De.. prieteni. Da n-am. Bine a zis vocea . Sunt singura .Am fost singura . Si asa voi fi pana cînd ne mai putînd suporta durerea , acel pumnal de pe masa mi-ar părea mai potrivit decît orice.
*Love is dead!*
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu