Strigat.

Îmi vine uneori sa strig, sa urlu. Dar ţipătul se opreşte undeva în gît si nu vrea sa iasă. Oricum s-ar izbi în timpanele surde care mă înconjoară. E ca în vis. Atunci cînd încerci sa strigi, sa tipi, dar corpul semiparalizat de somn îţi inabusa orice pornire.

Strigătul a fost asociat dintotdeauna cu emoţii foarte puternice: strigăt de disperare, strigăt de durere, strigăt de lupta, strigăt de ajutor, strigăt de bucurie, strigăt de fericire. Nimeni nu strigă doar pentru ca asa vrea. Ceilalţi l-ar închide la casa de nebuni. Si ca sa nu fim consideraţi o specie careia îi lipseşte o doaga, ne-am autocenzurat strigătul. A devenit din ce în ce mai slab, iar acum este confundat cu nepăsarea. S-a transformat întru-un strigăt mut, întru-un cîntec al tăcerii asurzitoare.
De cele mai multe ori asa ne simţim.Singuri strigînd în interiorul nostru fără ca cineva sa îşi dea seama. Un sfîrşit crunt .

*Love is dead!*